Totul este iluminat de Jonathan Safran Foer | Oana Kovacs
Parcă retrofit mi s-a șters cu buretele motivul pentru care am citit cartea asta. Știu că am citit-o deodată cu Andreea , dar încă nu era vorba de clubul retrofit nostru de carte de la job, a fost în era pre-club. În fine, prin vară ne-am pus și-am citit cartea lui Foer, am despicat apoi firul în 4, 16 și așa mai departe și am văzut și filmul, că a fost pe TNT într-o seară.
Spre deosebire de Tomată, eu n-am multe să vă zic de carte, în primul rând pentru că acțiunea a fost atât de alambicată și ciudată retrofit – pe 3 planuri, și-n al doilea rând pentru că nu m-a dat pe spate. Ca să nu mai zic că am așteptat să fiu iluminată și n-am fost. Da’ deloc. Mi s-a părut atâta de overrated cartea asta, de nu pot să vă zic.
Pentru amatorii de ghiveci intelectual, recomand. O să vă puneți retrofit nervii pe bigudiuri cu poveștile autorului, ale lui Alex și ale lui Jonathan. Nici nu știu cum să v-o povestesc, atât de varză mi s-a părut. Ideea centrală e că Jonathan pleacă din State în Ucraina cu o poză și atât, în căutarea trecutului. Și credeți-mă, față de America, Ucraina e trecutul întruchipat, plus că traducătorul ales de el, Alex, are o engleză cam la fel de bună ca a lu’ tata, care citește totul cu accent german și deduce cuvintele simple. Și Alex vine la pachet cu o familie și-un câine.
Cartea nu m-a dat pe spate, dar să zicem că filmul a făcut-o puțintel mai simpatică. Elijah Wood e foarte mișto în rolul lui Jonathan și Eugene Hutz de la Gogol Bordello e un Alex mai fain ca-n carte.
Asumă-ți ceea ce scrii Oana
Archives
March 2014 February 2014 January 2014 December 2013 November 2013 October 2013 September 2013 August 2013 July 2013 June 2013 May 2013 April 2013 March 2013 February 2013 January 2013 December 2012 November 2012 October 2012 September 2012 August 2012 July 2012 June 2012 May 2012 April 2012 March 2012 February 2012 January 2012 December 2011 November 2011 October 2011 September 2011 August 2011 July 2011 June 2011 May 2011 April 2011 March 2011 February 2011 January 2011 December 2010 November 2010 October 2010 September 2010 August 2010 July 2010 June 2010 May 2010 April 2010 March 2010
acasa (42) accesorii (24) amintiri (66) animale (44) b-day (15) batrani retrofit (21) beauty (52) branduri (43) cadouri (44) campanii (101) carti (217) casatorie (35) concurs pe blog (18) copii (60) de folos (57) despre calatorii si locuri frumoase (uneori si despre oameni) (76) educatie (153) epic fail (133) evenimente (126) familie (80) femei (145) filme (16) frustrari (175) funny (199) gafe monumentale (27) it's all about me (138) job (49) leapsa (28) lend a hand (18) liceu (17) mancareeeeeee :) (32) marea gradina a Internetului (172) muzica (36) noi (27) not funny (60) ocupatii stupide (80) oh mother (25) plictiseala (27) povesti nemuritoare (101) poze (63) prieteni (48) prima data (46) relatii (59) religie (14) sanatate & alte chestii medicale (40) sarbatori (29) seriale (5) tata (7) Timisoara mea (90) Uncategorized (1) vacanta (38) wishlist (109)
Parcă retrofit mi s-a șters cu buretele motivul pentru care am citit cartea asta. Știu că am citit-o deodată cu Andreea , dar încă nu era vorba de clubul retrofit nostru de carte de la job, a fost în era pre-club. În fine, prin vară ne-am pus și-am citit cartea lui Foer, am despicat apoi firul în 4, 16 și așa mai departe și am văzut și filmul, că a fost pe TNT într-o seară.
Spre deosebire de Tomată, eu n-am multe să vă zic de carte, în primul rând pentru că acțiunea a fost atât de alambicată și ciudată retrofit – pe 3 planuri, și-n al doilea rând pentru că nu m-a dat pe spate. Ca să nu mai zic că am așteptat să fiu iluminată și n-am fost. Da’ deloc. Mi s-a părut atâta de overrated cartea asta, de nu pot să vă zic.
Pentru amatorii de ghiveci intelectual, recomand. O să vă puneți retrofit nervii pe bigudiuri cu poveștile autorului, ale lui Alex și ale lui Jonathan. Nici nu știu cum să v-o povestesc, atât de varză mi s-a părut. Ideea centrală e că Jonathan pleacă din State în Ucraina cu o poză și atât, în căutarea trecutului. Și credeți-mă, față de America, Ucraina e trecutul întruchipat, plus că traducătorul ales de el, Alex, are o engleză cam la fel de bună ca a lu’ tata, care citește totul cu accent german și deduce cuvintele simple. Și Alex vine la pachet cu o familie și-un câine.
Cartea nu m-a dat pe spate, dar să zicem că filmul a făcut-o puțintel mai simpatică. Elijah Wood e foarte mișto în rolul lui Jonathan și Eugene Hutz de la Gogol Bordello e un Alex mai fain ca-n carte.
Asumă-ți ceea ce scrii Oana
Archives
March 2014 February 2014 January 2014 December 2013 November 2013 October 2013 September 2013 August 2013 July 2013 June 2013 May 2013 April 2013 March 2013 February 2013 January 2013 December 2012 November 2012 October 2012 September 2012 August 2012 July 2012 June 2012 May 2012 April 2012 March 2012 February 2012 January 2012 December 2011 November 2011 October 2011 September 2011 August 2011 July 2011 June 2011 May 2011 April 2011 March 2011 February 2011 January 2011 December 2010 November 2010 October 2010 September 2010 August 2010 July 2010 June 2010 May 2010 April 2010 March 2010
acasa (42) accesorii (24) amintiri (66) animale (44) b-day (15) batrani retrofit (21) beauty (52) branduri (43) cadouri (44) campanii (101) carti (217) casatorie (35) concurs pe blog (18) copii (60) de folos (57) despre calatorii si locuri frumoase (uneori si despre oameni) (76) educatie (153) epic fail (133) evenimente (126) familie (80) femei (145) filme (16) frustrari (175) funny (199) gafe monumentale (27) it's all about me (138) job (49) leapsa (28) lend a hand (18) liceu (17) mancareeeeeee :) (32) marea gradina a Internetului (172) muzica (36) noi (27) not funny (60) ocupatii stupide (80) oh mother (25) plictiseala (27) povesti nemuritoare (101) poze (63) prieteni (48) prima data (46) relatii (59) religie (14) sanatate & alte chestii medicale (40) sarbatori (29) seriale (5) tata (7) Timisoara mea (90) Uncategorized (1) vacanta (38) wishlist (109)
No comments:
Post a Comment